Azi a fost ziua Europei (sau mai precis a Uniunii Europene).
Am dat teza la Istorie,
In pauza mare am iesit toti in careu la o prezentare culinara a bucatariilor din cele 27 de state Europene.
Totul a inceput cu intonarea imnurilor Uniunii Europene ("Oda bucuriei") si al Romaniei ("Desteapta-te romane!"). Au fost prezentate obiceiuri culinare si nu numai, traditii si unele momente artistice pentru fiecare tara.
Noi am avut Danemarca, iar Didi, Biu si Ralu au gatit budinca de orez si mai aveau si lichior de oua. Era foarte bun, desi cam tare, caci dupa o jumatate de pahar deja pamantul cam dansa sub picioarele mele.
Nu prea am fost incantata de prezentarea Marii Britanii, facuta de clasa a XIa C. Mi se pare ca nu prea s-au straduit. Au facut un British breakfast, niste paine prajita si ceai negru cu lapte (desi m-am indragostit de cescutele rosii cu buline albe).
Apoi ni s-au inmanat diplomele in careu. Eu nu mi-am primit-o pe a mea, si nici Maria.
Si m-am simtit cam noah, ce saracie a fost aia?
Numarul trecut au uitat sa ma treaca in listele colaboratorilor de la revista scolii.
Pe bune! Incep sa ma simt persecutata!
Pe la doua am reusit sa plecam si noi acasa.
Evident am bagat un turbo, pentru ca la trei si jumatate trebuia sa fiu inapoi la scoala, sa merg cu doamna diriginta, Ale P, Ale S, Didi, Alin si Andreea la voluntariat.
Copiii de acolo sunt in general foarte greu de stapanit, mai ales ca am avut ghinionul si ca imi cada in ingrijire cel mai mare si cel mai fortos si violent tip de acolo.
Nu a fost tocmai genial cu el, pentru ca m-a tras de sani, m-a spuipat, m-a lovit, a aruncat cu lucruri in mine, mi-a agresat parul si a vrut sa-mi daruiasca niste muci.
Totusi a fost fun, si vreau sa ma intorc.
Dupa ce am terminat cu copiii aceia, doamna driginta ne-a facut la toti cinste cu un suc, si am stat si acolo sa radem, dupa ce ca rasesem intr-una pe drum (nu de copii, sa nu intelegeti ca suntem malefici) si pe drumul de intoarcere.
E oficial, femeia asta e mult prea geniala, buna si de gasca!
Toti o iubesc in clasa!
Didi radea ca o capra Shnitzy,
PS: Cred ca asta e cel mai lung titlu din istoria blogului meu. xD
2 comentarii:
daca nu o sa scrii si tu mai des, te voi trage si eu de par! scrii mult prea misto, dar te opresti brusc, ce-i cu tine?
I don't know, really!
Chiar nu stiu de ce sunt uneori asa de chefless, si asa not in the mood...
Trimiteți un comentariu