Miroase ( pute rau) a vacanta.

Am ales sa imi incep noul post de pe blog cu un cliseu pe care l-am mai modificat putin pentru a fii originala.
"Miroase ( pute rau) a vacanta."
Si cam asa e, uitati-va si voi, e deja 29 mai, mai sunt doua saptamani pana la vacanta. Unde au fugit cele noua luni de scoala? Unde au fugit zilele lungi si friguroase de toamna si iarna? Nu conteaza, important e ca se apropie vacanta cu pasi repezi. Suntem pe ultima suta de metri, corectari de medii, obtineri de note, si ore mai libere si mai frumoase.
Am scapat de stresul tezelor! Yey! Toata lumea sa sara in sus si sa strige "Bine ati venit zile calduroase si linistite de vara!"
Luni deja e 1 iunie, Ziua Copilului si prima zi oficiala de vara!
Pentru cei de clasa a 12-a Bac-ul bate la usa, iar pentru cei de clasa a 8-a repartizarea la liceu!
Pentru voi am o dedicatie:

"When the bells rings for you for the last time and you start the first day of the rest of your life, do not forget that you have the heart, the brains and the courage to do whatever you want.
And whatever you do, DO IT YOUR WAY!"

Am ales acest citat al profesoarei Liana Popa ( LIT "Aurel Lazar") pentru ca mi se pare superb si cel mai potrivit pentru acest moment.

As mai avea si eu ceva de adaugat pentru toti: Orice ati face nu uitati ca in sufletul nostru toti am ramas niste copii.

Sentimente...

Am chef sa va vorbesc putin despre scoala mea. Nu stiu daca am mai mentionat dar eu invat la Liceul Teoretic "Aurel Lazar", Oradea, profil: filologie-jurnalism. Pentru oradeni, liceul se afla pe strada Avram Iancu nr. 10, vizavi de Untitatea de Pompieri.
Eh...dar nu asta conteaza, nu conteaza amplasarea liceului, numarul de elevi sau nici macar specializarile. Ceea ce conteaza cu adevarat este esenta liceului.
Ceea ce simt in fiecare zi cand merg la scoala, micile mari bucuri ale vietii de elev. Trecand peste partea cu, ma trezesc, ma imbrac, ma urc in tranvai si ma car la scoala, ajungem la:

Deja m-ai obisnuit cu profesorul de seriviciu ce controleaza uniforma si carnetul de note la intrare, bineinteles, nu fara a apostrofa macar doua-trei pitzi care vin imbracate ca la bordel cu ruj, hainute si pantofiori roz cu toc de 10.
Intru in liceu si urc scarile, cu mirosul specific lazarului inundandu-mi narile, si nu! nu este o metafora, chiar pe scari miroase foarte ciudat. Ajung in clasa si ii salut pe toti. Daca Biu nu a venit inca, Dana sigur desface rebus.
Prima ora trece destul de greu, mai ales daca e o materie mai nasoala.
In pauze stau deobicei cu Maria, Biu si Dana, care deja sunt obisnuite cu modul meu de a fii ( Dana: "Iar e luna plina?"). Desigur, nu chiar asa de obisnuite incat sa nu se uite la mine ca la avioane cand ma apuca dansatul si cantatul in public.
Poate tare banal, dar eu iubesc ritualul asta, ce-ar fii o zi in care sa nu ma cert cu Edi, sau...ce-ar fii o zi in care sa nu le fac pe Biu si pe Dana sa se indoiasca macar o data de sanatatea mea mintala?

TramVAI !!!

Ieri dimineaţă am avut "plăcerea" sa circul din nou cu unul dintre noile tramvaie (Simens ULF). În prezent, Oradea este singurul oraş din tara care se bucura de un astfel de mijloc de transport.
Nu pot sa comentez, Simens-urile sunt comode, rapide si silenţioase, dar...dacă stai prea aproape de usa, aceasta nu se poate închide, iar tramvaiul nu pleacă din staţie.
Si cum ziceam, ieri dimineaţă către şcoala am luat un Simens. După ce ca la plecare era plin ( da' ce zic plin? Ultra super mega plin!!) alti grăbiţi se mai împing ca nesimţiţi ca sa fie chiar full tramvaiul, sa nu mai ai unde respira. Si se bagă si ÎN FATA UŞII!
În fiecare staţie le zicea vatmanul de cel puţin trei ori "Trageti-va din fata uşii, nu vedeţi ca nu se închide?".
Si stăteam noi în staţie pentru ei, lor nu le pasa ca în tramvai mai erau si oameni care se grăbeau la servici sau la şcoala??
Ce naiba? Unde a ajuns educaţia în ziua de azi? Sau, o întrebare si mai buna, mai exista?