luni, 14 martie 2011

Scrisoare catre Sinele meu

14 Martie 2011,
Oradea.








Draga Emily,






Am observat ca in ultimul timp nu ai mai fost activa intr-un mod productiv, nu ai mai facut curat in camera, nu ai mai aranjat hainele in dulapul acela, pe care tin sa iti reamintesc, tot tu l-ai adus in starea in care e acum. Nu ai mai sters televizorul de praf, si nici macar nu ai strans acel uscator de rufe desi mama te roaga sa faci asta de doua zile incoace.
In afara de asta, nu ai scris nimic din eseul la Psihologie pe care il ai de facut!
In fiecare zi devii tot mai uituca, uiti banii de mancare acasa, uiti sa iti scrii tema la Franceza (sau nici macar nu ai aceasta intentie), uiti sa multumesti, iti uiti cheile si telefonul, chiar si ghiozdanul ai inceput sa ai tendinte sa il uiti...
Cireasa de pe tort il constituie faptul ca ai inceput sa vorbesti prostii tot mai des. Folosesti limbaj licentios (interzis minorilor, nu te baza ca tu esti majora) si ranesti persoanele din jurul tau!
Trezeste-te, fata! Trezeste-te inainte sa fie prea tarziu! Trezeste-te si miroase realitatea! Aici e viata, nu e ca "In mintea Ericai" sa ai sansa sa te intorci in timp sa repari greselile pe care le-ai facut. Aici rana ramana rana, si oricat de bine s-ar vindeca, tot ar ramane o cicatrice, ca si intr-o usa in care bati un cui si apoi il scoti, gaura de la cui tot va ramane!
Trezeste-te si fa ceva!
Nu te rani, nu ma rani, si...ai grija de tine!
Ai grija ce faci!











Sora ta,
Anna.