Hello Stranger!

Hey!

I'm back, after I've been gone for a loooong while, I'm finally back. Back into me, back to this blog or...just back.
Stiu ca v-a fost dor de mine, sau cel putin unora. Nu dau nume aici de oameni care ma stalk-au sa mai scriu ceva pe blog ca prea m-am lenevit :-" adica de prin Iulie, iar asta inseamna sase-sapte luni, huuuu! rusinica, rusinica, rusinicaaa!
Am promis in Septembrie ca o sa ma intorc: "Voi reveni din nou la viata pe blog, dar nu azi. Nu ma simt in stare!", nu am mentionat cand, deci...cred eu ca asta e un moment bun sa o fac :D Nu?
Si ce daca sunt ocupata cu clasa a 12-a? Si ce daca am mult de invatat? Nu o sa las asta sa ma omoare, will I? No! ("Will me, thrill me, you can never kill me!")

Azi am dat test la Literatura Universala si am avut de rezumat o carte apartinand curentului realist, si eu am rezumat, in mod evident, "Batranul si Marea" de Ernest Hemingay. That book rooocks!
La ora de Cinema am urmarit un film grozav, "When Nietzsche wept", e absolut uimitor! Desigur, am vazut si alte filme geniale "Jeux d'enfants (Love me if you dare)", "Midnight in Paris" (asta mi-a mers direct la corazon, pentru ca apar scriitori si pictori pe care eu ii admir", "Memento", "Restul e tacere", "American History X", dar noah! si cateva filme care nu prea mi-au placut "The age of innocence", de exemplu.

Apropo de filme, am vazut in sfarsit "Harry Potter and the Deathly Hallows (part II)", acasa, pe calculator, dar tot a fost genial pentru ca e Harry Potter si Harry Potter nu are cum sa nu fie genial!
In plus, am o gramada de chestii cu Harry Potter.
O mica lista:

• caiete
• termos
• tema pe telefon
• poze
• stick-ere
• postere
• ringtons
• filmele
• cartile
• bacheta
  
• piese de sah ca-l HP1
• backround la calculator
• cont pe Pottermore facut in cele sase zile speciale
  

They call me insane, I call myself a real Potterhead! <3

Sper ca ati obervat ca am schimbat si interfata blogului, pentru ca, man, fundalul ala negru ajunsese sa ma plictiseasca in asa hal ca imi taia orice elan de scris pe blog.
Am pus o tema de iarna cu un banner (cred ca va inchipuiti) legat de Harry Potter.
E geniala, asa-i?


PS: La schimb de cadouri de Mos Nicolae am primit de la Roxi Puscau o bascuta rosie adooorabila, pentru ca eu port bascute adorabile <3
PS2: Observ ca am revenit in aceiasi zi cu Dorina. Cheers! Drink to that, girl!

La multi ani de Mos Nicolae tuturor!

Glad to be back,
Em.

Scurt si cuprinzator

Eu le-as extirpa uterul femeilor care isi abandoneaza copiii ca sa fuga cu un barbat / dupa bani / la munca (portofelit) in Italia. Spania, orice tara.

Amurg de toama violet

Pentru prima data de muuult timp nu mai simt acea melancolie la venirea toamnei si nici nu mai zic "Vreau vara inapoi!". Simteam nevoia de a incheia un capitol in viata mea, capitol pe care l-am lasat deschis si dupa implinirea varstei de 18 ani, si care vad acum ca se vrea inchis cu orice pret.
Nu pot sa ma laud ca l-am inchis de tot, dar am inceput incet incet sa il inchid, va fi cu totul inchis atunci cand voi termina si clasa a doisprezecea, adica in noua luni de acum inainte. Imi place sa ma gandesc la faptul ca asta ar putea fi ultima toamna petrecuta in Romania <3.
De asemenea, de-abia astept Octombrie, mai precis, sfarsitul lui Octombrie. Atunci e Ziua Portilor Deschise la Facultatea la care vreau sa ma duc, Coventry.

Voi reveni din nou la viata pe blog, dar nu azi.
Nu ma simt in stare!







Em.

Happy B-Day, Rupert Grint!

Happy B-Day, Rupert Grint!

The King of all Gingers! <3








Love,
Em.

Copiii spun lucruri traznite

De cand mi-a povestit Mihaela o faza dintre ea si fata ei Bianca (are aproape 7 ani) m-am tot gandit sa o scriu si pe blog, dar mereu m-am luat cu altele.

Here you go!

Bianca: *vede o reclama Always Duo la televizor* Mami, tu folosesti Always Duo?
Mihaela: Nu, mami. Acela este pentru femeile cu un flux mare la menstruatie.
*pauza de cateva clipe*
Bianca: Mami, tu daca ai avea vezica si pasarica mai mare ai folosi Always Duo?
Mihaela: Asta nu tine de dimensiunile vezicii si nici ale pasaricii. Tine de aparatul uro-genital. Vezi tu, corpul nostru este format din oase, muschi, piele, carne si mai multe aparate, printre ele si aparatul uro-genital.
Bianca: *cu capul in nori, uitandu-se in jur* Huh? Ce? Cine ti-a bagat un aparat acolo?

Asa am ras cand a povestit faza asta si m-am gandit: "Uite, ma! Uite unde ii poate duce mintea pe copii!"

Paradoxul omenesc

In ultimele saptamani am fost mai mult la tara, pentru inmormantarea si parastasele lui Buni (da, a murit Buni pe 27 iulie. Nu am fost in stare sa scriu despre asta, pentru ca noah! au fost momente grele si noah...). Sincer, am fost socata sa vad mentalitatea oamenilor de pe acolo si pe ce anume pun ei pret in viata si viziunile lor atat de diferite de ale mele...noastre.
Mi se pare atat de ciudat si in acelasi timp de fals, lipsit de respect cum la biserica, la inmormantare au venit tot felul de oameni pe care eu una nu i-am vazut in viata mea si nici macar nu am auzit de ei, imbracati in negru, cu lacrimi la ochi (lacrimi care imi par false, doar de parada). Incercau sa-i spuna mamei ce sa faca si cum, impingand-o dintr-o parte in alta si lundu-se tot timpul de ea, ca habar nu are, ca nu stie cum, ca de ce aia, de ce aia...
Frate! cand vii la o inmormantare a unui om pe care nu prea l-ai cunoscut, nu ai avut contact recent cu el si incerci sa-ti bagi nasul prin socoteala rudelor! That suucks, astfel de oameni ar trebui sa fie interzisi, mi se pare o lipsa de educatie crasa si mai ales de respect fata de durerea celor ramasi in urma.
Slujba continua, buni este inmormantata, ne ducem acasa. Mai tarziu, cand au venit verisorii mei de la Bordeni (care nu au putut ajunge la slujba) au trecut prima data pe la biserica sa aprinda o lumanare. Cand intra Mihaela in biserica il aude pe Toma (un burtos care m-a calcat rau pe batatura in timpul slujbei, daca mai adulmeca pe acolo ii dadeam un sut in groapa si il astupam) si pe dascal discutand despre pensia lui Buni si despre ce ar trebui noi sa facem cu apartamentul ei, acum ca ea a murit.
Cand a povestit asta am fost gen: "Wait, what?!". E incredibil cum unii oameni isi pot baga botul jegos in viata altora, mai ales cand acei oameni sunt morti.

Pentru tot cei care isi baga nasul in viata lui Buni si incearca sa fie smart-asses, am un mesaj: Damn you! Damn you all the way to Hell!



Ca sa inchei intr-un mod mai optimist o sa va spun doar atat: "Pray for London!"

Don't let go, never give up, it's such a wonderful life!

Ieri m-am vazut cu Iris. A fost grozaav!
Desi am avut ceva probleme in a ne gasi, deoarece eu nu prea ma descurc in Ploiesti, de fapt, eu am un simt de orientare in spatiu "fantastic" (daca ma scoti in fata blocului si ma invarti de doua ori m-am pierdut). Pana la urma ne-am gasit si i-am dat doua imbratisari diabetice, una de la mine, alta de la Marina (btw, Marina, am primit imbratisarea de la tine. A fost duuulce >:D< ).
Am fost la o pizza si am primit un suc gratis pe care l-am baut eu *blushes* pentru ca Iris nu serverste bauturi acidulate.
Dupa ce am mancat acea pizza am plecat sa ne plimbam, a cunoscut-o pe matusa mea (caci farmacia la care lucreaza ea e foarte aproape de mall), dar ne-am prins ploaia asa ca a trebuit sa fugim catre mall si sa ne adapostim acolo de ploaie.
Am stat ceva timp in mall, holbandu-ne pe la magazine, unde Iris a vazut sute de chestii cu bufnite de care s-a indragostit, dar evident, ne depaseau bugetul...
Dupa mall ne-am plimbat pe bulevard unde ne-am facut cateva poze, doar cateva impreuna, mai multe mi-a facut ea mie si au iesit grozav! Am iesit foarte bine in poze, ceea ce e socant, pentru ca eu nu prea ies bine in poze.
Ne-am dus apoi in Sud, care dupa mine e o zona extrem de dubioasa, plina de persoane suspecte, care ma faceau sa fiu extreeem de vigilenta (dupa cum ar zice Moody, "Vigilenta continua!").
Am vorbit multe, am ras, iar Iris a zis ca accentul meu de ardeleanca e adorabil, iar vocea mea este copilaroasa.

Pe scurt: M-am simtit extreeeem de bine si as vrea sa ma intalnesc din nou cu ea cat mai curand.