In ultimele saptamani am fost mai mult la tara, pentru inmormantarea si parastasele lui Buni (da, a murit Buni pe 27 iulie. Nu am fost in stare sa scriu despre asta, pentru ca noah! au fost momente grele si noah...). Sincer, am fost socata sa vad mentalitatea oamenilor de pe acolo si pe ce anume pun ei pret in viata si viziunile lor atat de diferite de ale mele...noastre.
Mi se pare atat de ciudat si in acelasi timp de fals, lipsit de respect cum la biserica, la inmormantare au venit tot felul de oameni pe care eu una nu i-am vazut in viata mea si nici macar nu am auzit de ei, imbracati in negru, cu lacrimi la ochi (lacrimi care imi par false, doar de parada). Incercau sa-i spuna mamei ce sa faca si cum, impingand-o dintr-o parte in alta si lundu-se tot timpul de ea, ca habar nu are, ca nu stie cum, ca de ce aia, de ce aia...
Frate! cand vii la o inmormantare a unui om pe care nu prea l-ai cunoscut, nu ai avut contact recent cu el si incerci sa-ti bagi nasul prin socoteala rudelor! That suucks, astfel de oameni ar trebui sa fie interzisi, mi se pare o lipsa de educatie crasa si mai ales de respect fata de durerea celor ramasi in urma.
Slujba continua, buni este inmormantata, ne ducem acasa. Mai tarziu, cand au venit verisorii mei de la Bordeni (care nu au putut ajunge la slujba) au trecut prima data pe la biserica sa aprinda o lumanare. Cand intra Mihaela in biserica il aude pe Toma (un burtos care m-a calcat rau pe batatura in timpul slujbei, daca mai adulmeca pe acolo ii dadeam un sut in groapa si il astupam) si pe dascal discutand despre pensia lui Buni si despre ce ar trebui noi sa facem cu apartamentul ei, acum ca ea a murit.
Cand a povestit asta am fost gen: "Wait, what?!". E incredibil cum unii oameni isi pot baga botul jegos in viata altora, mai ales cand acei oameni sunt morti.
Pentru tot cei care isi baga nasul in viata lui Buni si incearca sa fie smart-asses, am un mesaj: Damn you! Damn you all the way to Hell!
Ca sa inchei intr-un mod mai optimist o sa va spun doar atat: "Pray for London!"
Un comentariu:
Condoleante pt pierderea suferita:( Si multumesc ca ai avut puterea sa iti amintesti si de ziua mea de nastere desi treceai prin clipe grele. Din pacate asa sunt unii oameni :( De exemplu, la noi in sat e obiceiul de a tine o masa dupa ce se ingroapa mortul (masa platita bineinteles de familia indoliata), dar de multe ori ambientul este propice de a-l barfi pe mort sau familia acestuia, de a analiza fiecare detaliu in parte, de a face exces de mancare si... bautura (palinca indeosebi). Da, da... multi merg la inmormantari pt a bea... pe gratis. Nu-i pot intalege. Inca odata, condoleante!
Trimiteți un comentariu