Do you remeber?

Do you remember the good times that we have?
Trebuia sa imi incep postul asta intr-un mod asa...mai melacolic. Inca nu-mi vine sa cred ca am terminat clasa a9a, cel mi minunat an scoalar din cariera mea de elev. Oh, Doamne! Ce ne-am mai distrat anul asta! Asa clasa de zapaciti mai rar...
Nu cred ca a trecut o zi din anul asta fara sa radem cel putin o data pe zi.
Nici nu stiu cu ce sa incep? Ah...sa-mi amintesc cum am chiulit toata clasa de la Biosi am fost amenintati cu scaderea notei la purtare si exmatricularea ( yeah, sure, cum sa nu?). A fost asa de tare ca am dat chiar nas in nas cu profa la poarta scolii si ne-a mai si salutat! Inca ma tavalesc pe jos de ras cand imi amintesc.
Mos Nicolae a trecut intr-un mod foarte placut, mai ales ca am gasi cadouri pe banci de la el.
care s-a Iar de Craciun, a fost ceva de vis. Impodobirea clasei a fost o "ceremonie" superbalasat si cu hohote de ras. Mai ales cand am spart tabloul ala pe care il primisem de la administrator cu inventarul lucrurilor din clasa. A venit dira si a tipat: "Ce puii mei ati facut iar?!" A fost amuzant! Nu ne asteptam ca dira sa vorbeasca asa!
Nu puteam trece asa usor peste momentul Balului Bobocilor ( aka. Carnavalul Dragostei) la care a trebuit sa prezentam o sceneta dupa un basm, noua ne-a fost atribuit "Frumoasa din Padurea Adormita" dupa care am facut o sceneta parodie. Am luat locul I dintre clasele de a9a si cand am filmat-o si am trimis-o la Festivalul Martoboss-ul de Aur am luat premiul special. ( scenariu facut de Edi -trebuia sa mentionez asta-)
Hmm, daca ar fii sa stau acum sa imi aduc aminte de momentele amuzante as spune ca toate au fost in felul lor.
Dar...un moment ciudat, de schimbare, a fost atunci cand, la inceputul lunii Mai, diriginta a nascut ( trebuia sa nasca in Iunie) si ne-a venit o noua diriginta, bineinteles ca si pe ea o iubim, dar...tot a fost un pic ciudat.
Am trait momente bune si momente rele impreuna in clasa a9a, peste 3, 10, 12, 20, 100 de ani vom avea ce povesti din liceu. Si vom rade. Cat despre momentele mai grele, cum e vorba: "Ne vom uita in urma si vom rade!" dar noi deja am facut-o pe loc! (devil we)
Cat despre sala de clasa, no comment! Vreo 10 scaune rupte, usa de la dulap, o harta si ceasul. Dar ce conteaza, vorba lui Mada, noi sa fim sanatosi!!!
La sfarsit, o urare pentru voi:


Vacanta placuta, 9D !!! Have fun and be good! O sa-mi lipsiti


Si celorlalti vacanta placuta!

Ellow! Bun venit in vacanta, tuturor! Wow! Vacanta, dupa noua luni de scoala, ce bine suna, nu?
Asta e ultima zi de clasa a9-a! De maine sunt a 10a! La naiba! Ce repede trece timpul, parca ieri eram un copilas in clasa I, care nu stia prea multe despre scoala, despre viata si tot ce il inconjoara. Dar nu sunt complet matura, m-am convins de asta chiar astazi in curtea scolii, la ultimul sunet de clopotel al celor din clasa a12a.
Erau toti imbracati la patru ace, si cei din a12a B aveau si baloane carora le-au dat drumul apoi in timp de la boxe se auzea melodia "Ani de liceu" a Oanei Sarbu. Era o priveliste asa frumoasa, mai ales fiindca cei doi directori erai imbracati la uniforma.
Oricum, cand s-a cantat "Gaudeamus Igitur" si a fost ultimul sunet de clopotel aveam deja lacrimi in ochi. Eram singura de a 9a cu lacrimi in ochi, ce naiba! Imi vine si mie sa rad acum!
Mai am doar trei ani de petrecut langa colegii mei in Lazar, pare mult, dar e atat de putin. Si va trece atat de repede, stiu asta.
Si in vacanta asta imi va fii dor de ei si de liceul meu, de atomsfera de familie ce te intampina de fiecare data cand treceai pragul liceului, atmosfera din clasa, rasetebucurie si sunetul clopotelului ce anunta inceputul unei ore prea lungi sau a unei pauze prea scurte. Voi lipsi doar trei luni de zile, in bine meritata mea vacanta, dar tot imi vor lipsi toate astea.
Nu pot sa nu ma gandesc la clasa a12a, cand voi spune "La revedere" pentru totdeaua Lazarului si colegilor mei. "Adio" e un cuvant mult prea greu, cum spunea o mica poezie la sfarsitul clasei a8a "Adio" e un cuvant plin de durere. E greu sa spui "Adio" si nu "La revedere!"
NU vreau sa ma gandesc inca la momentul in care fiecare dintre noi va porni pe drumuri separate, fiecare pe drumul lui, va trebui sa privim in urma si sa ne amintim ca odata am fost colegi.
Dar cum ziceam, mai sunt trei ani pana atunci, so...sa ne bucuram, sau nu?

Leapsa

Trebuie să răspunzi cu un singur cuvânt, iar prima literă a cuvântului trebuie să fie cea a numelui tau. (pam pam. )

1. Numele: Ana

2. Numele unui băiat: Alexandru

3. Numele unei fete: Alexandra.

4. O ocupaţie: aviator

5. O culoare: albastru

6. Ceva ce o să porţi în viitorul apropiat: aur

7. Un nume de mâncare / ingredient : ardei umplut

8. Ceva ce găseşti în baie: apa

9. Un loc: … Anglia

10. Un motiv pentru întârziere: Am intarziat pentru ca...oops! am uitat scuza!

11. Ceea ce ai urla: Ajutooorrr!!!

12. Un titlu de film: "Anna and the king"

13. Ceva de băut: apa

14. Un grup muzical: Alphaville, Abba

15. Un animal: aligator

16. O marcă de maşină: Audi

17. Titlul unei melodii: Am sa ma intorc barbat ( Vama Veche)

La multi ani!

La mulţi ani tuturor copiilor si adolescentilor din lume!
Da, azi e în sfîrşit 1 iunie, începutul oficial al verii si Ziua Copilului, ziua mult aşteptată de toţi.
Deşi, a fost o zi cam innorata în Oradea tot am ieşit pe centru cu mama si cu buni pentru a-mi lua mult aşteptatul cadou de 1 Iunie! Am primit 50 de RON de la buni, asa ca am intrat intr-o librărie si mi-am luat o carte, "Nefertiti- Cartea Morţilor" o carte de aventuri si suspans.
Am observat ca de la un timp cand pun mana pe nişte bani următoarea mea destinatie este o librărie. Prefer cărţile poliţiste, cele de aventuri si cele horror. Dar...deja deviez si o iau pe lîngă subiect.
Am fost cu clasa la Casa Armatei la o expozitie de Origami, arta japoneză, si erau acolo chiar familii de chinezi, însă origami-urile fuseseră făcute de copiii din clasa I C de la liceul pedagogic.
Mi-am dat seama atunci ca nu numai ei, sau nu numai noi suntem copii, ci toţi oamenii din jurul nostru sunt nişte copii în sufletul lor, toţi au suflet de copil, dacă îl lasă sau nu sa iasă la suprafaţă, asta-i partea a doua.
Asa ca, permiteţi-mi sa îmi rectific urarea:
La mulţi ani tuturor sufletelor de copii din lume!

Miroase ( pute rau) a vacanta.

Am ales sa imi incep noul post de pe blog cu un cliseu pe care l-am mai modificat putin pentru a fii originala.
"Miroase ( pute rau) a vacanta."
Si cam asa e, uitati-va si voi, e deja 29 mai, mai sunt doua saptamani pana la vacanta. Unde au fugit cele noua luni de scoala? Unde au fugit zilele lungi si friguroase de toamna si iarna? Nu conteaza, important e ca se apropie vacanta cu pasi repezi. Suntem pe ultima suta de metri, corectari de medii, obtineri de note, si ore mai libere si mai frumoase.
Am scapat de stresul tezelor! Yey! Toata lumea sa sara in sus si sa strige "Bine ati venit zile calduroase si linistite de vara!"
Luni deja e 1 iunie, Ziua Copilului si prima zi oficiala de vara!
Pentru cei de clasa a 12-a Bac-ul bate la usa, iar pentru cei de clasa a 8-a repartizarea la liceu!
Pentru voi am o dedicatie:

"When the bells rings for you for the last time and you start the first day of the rest of your life, do not forget that you have the heart, the brains and the courage to do whatever you want.
And whatever you do, DO IT YOUR WAY!"

Am ales acest citat al profesoarei Liana Popa ( LIT "Aurel Lazar") pentru ca mi se pare superb si cel mai potrivit pentru acest moment.

As mai avea si eu ceva de adaugat pentru toti: Orice ati face nu uitati ca in sufletul nostru toti am ramas niste copii.

Sentimente...

Am chef sa va vorbesc putin despre scoala mea. Nu stiu daca am mai mentionat dar eu invat la Liceul Teoretic "Aurel Lazar", Oradea, profil: filologie-jurnalism. Pentru oradeni, liceul se afla pe strada Avram Iancu nr. 10, vizavi de Untitatea de Pompieri.
Eh...dar nu asta conteaza, nu conteaza amplasarea liceului, numarul de elevi sau nici macar specializarile. Ceea ce conteaza cu adevarat este esenta liceului.
Ceea ce simt in fiecare zi cand merg la scoala, micile mari bucuri ale vietii de elev. Trecand peste partea cu, ma trezesc, ma imbrac, ma urc in tranvai si ma car la scoala, ajungem la:

Deja m-ai obisnuit cu profesorul de seriviciu ce controleaza uniforma si carnetul de note la intrare, bineinteles, nu fara a apostrofa macar doua-trei pitzi care vin imbracate ca la bordel cu ruj, hainute si pantofiori roz cu toc de 10.
Intru in liceu si urc scarile, cu mirosul specific lazarului inundandu-mi narile, si nu! nu este o metafora, chiar pe scari miroase foarte ciudat. Ajung in clasa si ii salut pe toti. Daca Biu nu a venit inca, Dana sigur desface rebus.
Prima ora trece destul de greu, mai ales daca e o materie mai nasoala.
In pauze stau deobicei cu Maria, Biu si Dana, care deja sunt obisnuite cu modul meu de a fii ( Dana: "Iar e luna plina?"). Desigur, nu chiar asa de obisnuite incat sa nu se uite la mine ca la avioane cand ma apuca dansatul si cantatul in public.
Poate tare banal, dar eu iubesc ritualul asta, ce-ar fii o zi in care sa nu ma cert cu Edi, sau...ce-ar fii o zi in care sa nu le fac pe Biu si pe Dana sa se indoiasca macar o data de sanatatea mea mintala?

TramVAI !!!

Ieri dimineaţă am avut "plăcerea" sa circul din nou cu unul dintre noile tramvaie (Simens ULF). În prezent, Oradea este singurul oraş din tara care se bucura de un astfel de mijloc de transport.
Nu pot sa comentez, Simens-urile sunt comode, rapide si silenţioase, dar...dacă stai prea aproape de usa, aceasta nu se poate închide, iar tramvaiul nu pleacă din staţie.
Si cum ziceam, ieri dimineaţă către şcoala am luat un Simens. După ce ca la plecare era plin ( da' ce zic plin? Ultra super mega plin!!) alti grăbiţi se mai împing ca nesimţiţi ca sa fie chiar full tramvaiul, sa nu mai ai unde respira. Si se bagă si ÎN FATA UŞII!
În fiecare staţie le zicea vatmanul de cel puţin trei ori "Trageti-va din fata uşii, nu vedeţi ca nu se închide?".
Si stăteam noi în staţie pentru ei, lor nu le pasa ca în tramvai mai erau si oameni care se grăbeau la servici sau la şcoala??
Ce naiba? Unde a ajuns educaţia în ziua de azi? Sau, o întrebare si mai buna, mai exista?