Spirit Lazarist

"Tanar vreau mereu sa fiu
Sa traiesc asa cum stiu
Ca la 20 de ani
Fara griji si fara bani."



Azi a fost ziua oficiala a Liceului Teoretic "Aurel Lazar" din Oradea.
A implinit 20 de ani, a schimbat prefixul e tanar, ce mai...

12 februarie 1990 - Ziua zero

O mana de profesori si elevi s-au adunat pentru prima data in cladirea liceului.
O mana de oameni ce vroiau o scoala ROMANEASCA pentru ROMANIA.

In 20 de ani de existenta, liceul a ajuns la stadiul de Scoala Europeana ( prima din Romania) primind mai multe finantari de la UE, si imbunatatindu-si vizibil stanardele, fata de alte licee.
Condusi de un...mare...Mic director ( joc de cuvinte: numele directorului este Ioan Micu), mii de elevi poarta in suflet acum "spiritul lazarist", transmis de parintele spiritual al liceului, doctor Aurel Lazar.


La Filarmonica, spectacolul a fost GENIAL, ma asteptam sa fie kind of boring, dar m-a suprins placut. A avut de toate: teatru, muzica, dans, rasete, prietenii, colaborari, dar cel mai mult a avut "spirit lazarist".

In ce consta "spiritul lazarist":

Se ia una bucata zi de scoala, se adauga profesori placuti, uniforme albastre, ore dragute. Se condimenteaza cu glume, bancuri, boacane, se adauga dupa gust fericire, rasete, nervi si creatie. Si se lasa la facut intre cinci si sapte ore, depinde de ziua folosita. Se scoate de "la rece" si voila! o "zi lazarista" este gata.

Enjoy it!





Revenind la ale mele:



Scrisoare pentru Liceul Teoretic "Aurel Lazar" :

Draga liceule,

Cand ti-am calcat pentru prima data pragul eram o pustoaica naiva si tematoare de doar 15 ani si jumatate. Urma sa fiu bobaca in clasa a 9a, mi-era atat de frica, si aveam atat de multe visuri. Acum sunt la jumatatea clasei a 10a, si am 17 ani, dar parca au trecut secole de cand ti-am trecut pentru prima data pragul.
Trecusera cateva zile doar de cand primisem rezutatele de admitere in clasa a9a, iar cand vazusem acolo "Liceul Teoretic 'Aurel Lazar' sectia: uman, profil: filologie", mi-a stat inima in loc.
In Septembrie cand mi-am intalnit pentru prima data toti noii colegi mi se parea ca un nou univers mi se deschide in fata, se numea "liceu". Eram la liceu, parte din clasa a 9a D. Mi-am petrecut primul an de licean traindu-mi viata la maxim, adorand fiecare parte din acest liceu, de la uniforme pana la mirosul de pe hol. La sfaristul anului de bobocie mi se parea ca fata ce iese pe portie liceului pentru a se bucura de vancanta de vara, e cu mult diferita de cea ce intrase cu un an in urma pentru a se inscrie.
Acum sunt clasa a 10a, dar tot mi se pare minunat tot ce se intampla in interiorul tau, liceule. Ascunzi o lume magica, minunata si spirituala, pe care numai lazaristii (locuitorii tai) o pot vedeea si simti cu adevarat, dar tare si-ar mai dori si altii sa o poata face. Sa fii "lazarist", inseamna mult mai mult de cat sa fii elev in "Aurel Lazar", sa fii "lazarist", e ca si cum ai zice ca esti roman, sau englez, sau francez, sau german, sau...locuitor al oricarei alte tari!
Liceule, multumesc pentru toate bucuriile, tristetile, fericirile, si pentru toate sentimentele pe care mi le-ai daruit in acesti doi ani de cand iti sunt eleva! Multumesc pentru cunostintele, dar si pentru lectiile de viata pe care mi le-ai impartasit! Multumesc pentru persoanele pe care mi le-ai scos in cale, de la profesori pana la elevi!
Si nu in ultmul rand, multumesc pentru ca m-ai facut...OM!

A ta, sincera,
Anna.