I have a dream...

De ce nu putem visa in fiecare zi?
De ce e o rusine sa spui de visezi?
De ce visatorii sunt considerati nebuni?
De ce nu putem evada din cutia in care suntem prinsi?


In fiecare zi ne traim viata in jungla asta de beton pe care o numim "acasa", "oras", dar care ne este calau, ucigand si ultimul sentiment de visare si optimism pe care il avem.
Fiecare este preocupat de problemele lui, de munca, de bani, si asa uitam sa ne bucuram de micile daruri pe care viata ni le face in fiecare zi, rasaritul, aerul, cantecul pasarelelor, rasetele copiilor ce se joaca. Trecem indiferenti pe langa ele in fiecare zi, privind doar partea mohorata a vietii si a lumii, doar ce e negativ, nu putem vedea si partea insorita.
De ce nu putem arunca un zambet celui ce trece pe langa noi, putem sa ne facem ziua mai buna cu un zambet, dar noi mergem uitandu-ne pe betonul rece, poate udat de stopii de ploaie ce cad din cer, poate daca am zambi printre nori ar aparea si o raza de soare in vietile noastre...
De ce nu putem avea un vis? De ce trebuie sa spunem unui visator:

"Fii realist, ceea ce visezi tu nu este posibil, stii bine ca nu este, de ce visezi, fii atent la probleme vietii, nu mai visa la cai verzi pe pereti!"

Si atunci el va va raspunde: "Eu nu vreau sa renunt la visul meu, pentru ca stiu ca se poate indeplinii!"

De unde stie?
Pentru ca are speranta, viziune, si dragoste! Atunci cand iti doresti un lucru cu adevarat, dorinta ta fierbinte poate contribui la implinirea acelui lucru!
De ce sa renunti la visele tale, doar pentru ca par imposibil de realizat? Este o nebunie sa faci acest lucru!

Si copacii stiu ca nu pot atinge cerul, dar ei nu renunta la ambitia lor, si spera ca intr-o zi il vor putea atinge...

De ce trebuie sa vedem cu creierul si nu putem vedea cu inima? De ce nu putem inchide ochii si deschide aripile, sa ne luam zborul intr-o lume a sperantei si a dragoste, in lumea viselor!